Legendele satului Bardar

Una din ele spune că în vremuri îndepărtate, când pământurile moldoveneşti erau ocupate de hoardele tătăreşti, acest ţinut era împânzit de păduri. Adesea oamenii,  căutând să se apere de cotropitorii străini, îşi părăseau vatra şi luau calea codrului. Odată un gospodar hotărî să nu se mai întoarcă în cătunul pârjolit şi pustiit, ci să-şi facă o nouă casă cu barda pe care o avea la îndemână – întrebuinţată la cioplitul lemnului, dar şi ca armă de luptă. Era meşter iscusit acest Bărdar, căci locuinţa lui le-a plăcut şi altor ţărani de prin părţile acelea, încât au început să vină la el după ajutor. Astfel, în preajma casei lui au început să apară alte case noi. Astfel a luat naştere satul Bardar de la cuvântul „bărdar”, adică meseriaş care lucrează cu barda.
O altă variantă  povesteşte, cum că în timpul unui marş al oastei moldovene unul dintre oşteni şi-ar fi pierdut barda, arma de luptă. A fost trimis în desişurile pădurii în căutarea armei, dar el s-a îndepărtat, s-a rătăcit de-a binelea şi a hotărât să-şi facă o căsuţă şi a rămas să trăiască în ea. În ambele ipoteze , ce conţin elemente factologice reale, găsim trei elemente: omul, pădurea şi barda.  În apropierea localităţii s-a descoperit vatra unui sat din mileniul IV î. Hr. Pe locul fostei aşezări s-a găsit un ac de aramă şi ceramică specifică pentru epoca de aramă în sud-estul Europei. Lângă Bardar au mai fost descoperite două staţiuni de la sfârşitul mileniul II î.Hr. Tot aici s-au depistat fragmente de oale de lut specifice epocii bronzului târziu. În apropierea satului s-au mai descoperit multe fragmente, obiecte din sec. IV-III î.Hr. şi a sec. VIII-XIV e.n.

Share this:

Comentează


This will close in 30 seconds