Legenda Satului Ulmu

Se spune că pe la sfîrşitul secolului al XV-lea, începutul secolului al XVI-lea, pe teritoriul satului de astăzi, de jur împrejur era pădure. Aşezările omeneşti erau rare de tot prin părţile acestea. Satul vecin se numea Lucanii de pe Botna, înfiinţat la 6 martie 1443(Văsienii de azi) şi Horodca, înfiinţat tot la 6 martie 1443.   Ascunzîndu-se de turci în desişul pădurii de prin părţile acestea, oamenii au dat de un ulm viguros, la poalele căruia susura un izvor cu apă limpede şi bună. Locurile erau frumoase, pitoreşti şi fugarii au hotărît să se poposească aici.
  Se zice că întîlnindu-se sub ulm, cîtviva fugaris-au pus să mesească.Unul din ei adusese brahă – un fel de must dulce făcut din secară dospită cu apă. Altul culesese de prin pădure curcudele, căci erau mulţi copaci cu fructe de-acestea. Acrişoareş i bune la gust, curcudelele potoleau pe-o vreme foamea. Cel de-al treilea fugar luase cu sine aluat din care au făcut turte. Doar cel de-al patrulea, nu avea nimic şi ceilalţi i-au zis că-i hoţ, adică, şmecher.
  Acelui ce adusese brahă i-au zis Bragă – de la acesta provine numele de familie care şi astăzi se rosteşte Bragă. Omul cu curcudelele a fost poreclit Curcudel. Urmaşilor lui li se spune Corcodel. Celui cu aluatul i-au zis Plămădeală, iar celui hoţ – Goţ, apoi Guţ şi, în sfîrşit – Guţu.1 
  După ce-au ospătat, oamenii au stat la sfat. Dintr-o vorbă la alta au ajuns la concluzia că nu avea rost să se întoarcă în satele de unde îi fugăriseră turcii. Au hotăît să rămînă pe locurile din împrejurimile ulmului. Zis şi făcut, căci erau harnici, cu vînă de gospodari şi dornici sa-şi întemeieze un sat liber, fără turci asupritori.

Share this:

Comentează


This will close in 30 seconds